INTERVIU cu scriitorul Dan Lucian Teodorovici

 

Cînd faci pasionat un lucru efortul este foarte plăcut

Experiența de coordonator-editor la Editura Polirom îi oferă viziunea de asamblu asupra scrierii unei cărți.Cărțile proprii păstrează aceeași notă originală: ironie și autoironie, accente dramatice și plăcere pentru detaliu.Banalul este tratat spectaculos astfel încît cititorii mărturisesc că se regăsesc în prozele sale și decid să-și schimbe singuri soarta.Deși are multe activități adiacente sau nu literaturii, Dan Lucian Teodorovici se consideră scriitor, înainte de toate, și nu pentru că are ”cîteva texte publicate între două coperți.”

Proza l-a convins

 

Reporter: Într-un articol din ”Dilema Veche”, Marius Chivu a afirmat că ”Celelalte povești de dragoste” este cea mai bună carte a d-voastră.Ce părere aveți despre această afirmație?

Dan Lucian Teodorovici: Este o afirmație care mă bucură foarte mult mai ales că au facut-o și alți critici literari, în alte cronici.Prin urmare încep să cred și eu (rîde).Sper să fie așa!Mă bucură că asta este părerea cvasigenerală pentru că asta însemnă evoluție, nu?

R.: De ce ați așteptat opt ani pentru a publica o nouă carte?

D.L.T.: Nu am vrut să aștept opt ani.Pur și simplu asta s-a întîmplat.Între timp am făcut multe lucruri care m-au ținut departe de literatură: scenariu, presă scrisă, radio.

 

R.: Coperta cărții este usor diferita de tema cartii?

D.L.T.: Nu este în contradicție cu tema.Doar că e ușor frivolă.Asta este părerea unora și sunt de acord cu ea.Coperta cărții ține în primul rînd de strategii comerciale.Deși ține de tema cărții, e o copertă mai comercială ce nu mă deranjează deloc.

R.: Cîtă inspirație și cît efort presupune lucru la o carte înainte de a fi publicată?

D.L.T.: Greu de spus.Am lucrat perioade diferite la diferitele mele cărți.Aici (nr.: ”Celelalte povești de dragoste”) am lucrat un an.Înseamnă foarte mult efort scrierea unei cărți, dar depinde ce înțelegem prin efort.Atunci cînd faci chiar pasionat un lucru, efortul e foarte plăcut și o să spun că pentru mine nu a fost niciodată un efort.A fost mai mult timp consumat.Au fost multe gînduri, au fost chiar și nervi.A trebuit să renunț la zeci de pagini, dar pînă la urmă totul e pozitiv.Eu așa privesc acum.

R.: Care este numele cărții pe care spuneați că o ”renegați”?De ce această atitudine față de o carte care vă aparține totuși?

D.L.T.: ”Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei țigări marijuana” se numește cartea.Condițitiile în care a fost publicată n-au respectat…, de fapt, n-au fost nici măcar aproape de condițiile mele.Nu mi-am recuperat decît două, trei texte, pe care le-am republicat în ”Atunci i-am ars două palme”.

R.: Oamenii spun că se regăsesc în cărțile d-voastră.Ați vorbit la un moment dat despre portarul de la Polirom care v-a mărturisit: ”Domnule Teodorovici, cartea d-voastră mi-a schimbat viața.”La ce anume se referea?

D.L.T.: Sună foarte emfatic.Afirmația nu a fost chiar asta.În esență, o proză a mea i-a schimbat viața.În principiu, așa ar trebui să fie.El și-a dat demisia în urma acelei proze pentru a urma o facultate.Proza l-a convins.Sper doar că nu a rămas nici fără slujbă, nici fără visul pe care și l-a dorit.

 

Noi nu avem cultura asta a scriitorului comercial

 

R.: Sunteți unul dintre tinerii scriitori ieșeni care a refuzat să facă parte din Uniunea Scriitorilor Romîni.Ce credeți despre cei care își depun dosarele la USR doar pentru beneficiile aduse de statutul de membru?

D.L.T.: Ați spus scriitori…Eu nu cred că scriitorii își doresc neaăpărat asta.Dacă își doresc să fie în USR ca o confirmare în plus, e ok.Dacă însă se numesc scriitori doar pentru că au cîteva texte publicate între două coperți, nu am cum să am respect pentru ei.

R.: Ce sunt priviți scriitorii în străinătate?Sunt tratați altfel decît în Romînia?

D.L.T.: Da.În primul rînd de către public.Observ însă că și la noi se schimbă lucrurile, vine un public cît mai mare și cît mai interesat.În Occident există un respect foarte mare pentru scriitor, și mai ales o curiozitate.De fiecare dată cînd apăream în fața unui public occidental, aveam parte de un dialog cu respectivul public, un dialog care ținea și două ore.Veneau întrebări pe bandă rulantă.

R.: În afară, scriitorii sunt mai bine promovați decît la noi?

D.L.T.: Nu cred că se pune problema așa.Scriitorii comerciali de la ei sunt mult mai bine promovați decît cei de la noi.Iar noi nu avem cultura asta a scriitorului comercial ( o să pun ghilimele).Și nu am reușit să impunem nici la nivel editorial, nici prin presă un asemena tip de scriitor.În rest ceilalți scriitori sunt bine promovați.Eu acuma sunt și editor la Polirom și știu ce înseamnă munca de promovare și este o muncă foarte profesionistă.

In niciun caz mai mult decît literatura

R.: În ce măsură vă atrage mass media ca mediu profesional?

D.L.T.: În nici un caz mai mult decît literatura.Mass media înseamnă foarte multe, adică există foarte moduri de manifestare.În presa scrisă, sunt în continuare publicist, public săptămînal.În ceea ce privește radioul, care mi-a plăcut foarte mult, aș repeta experiența.Dar în niciun caz nu aș pune-o în fața literaturii.

 

R.: Și televiziunea?

D.L.T.: Nu!Televiziunea nu mă atrage deloc dacă este vorba despre apariția mea la TV.Îmi place să lucrez în calitate de scenarist.

R.: De ce s-a încheiat relația cu radioul?

D.L.T.: Radioul a fost o experiență foarte plăcută, dar care era mai mult decît puteam duce.Aveam două emisiuni săptămînal, fiecare dura cam patru ore și nu am mai putut continua din cauza timpului.

R.: Cum se îmbină scenariul cu literatura?

D.L.T.: Literatura și scenaristica sunt două chestii complet diferite.Și una și alta au la bază scrisul dar diferențele sunt bineînțeles enorme.

R. ”Circul nostru vă prezintă:” vorbește despre ratarea existențială.Ce prezintă ”circul nostru” numit Romînia?

D.L.T.: Sper că nu tot o ratare.Am tot mai puține speranțe că lucrurile merg spre bine.Pînă acum 20 de ani numai așa am văzut Romînia, evoluînd spre bine.În ultima vreme am o reticență, dar asta și din cauza crizei glabale, nu pot să vorbesc despre o situația autohtonă.Sigur că suntem pe domeniul politicii, iar acolo pot să vă spun clar că nu sunt nici proguvernamental, nici proprezidențial, și atunci sigur că reticențele mele sunt mărit

 

”În esență, o proză a mea i-a schimbat viața”Considerat unul dintre cei mai buni tineri scriitori romîni, Dan Lucian Teodorovici s-a născut pe data de 17 iunie 1975, în comuna Rădăuți, din județul Suceava.Pe lîngă activitatea de scriitor, scenariul și radioul l-au pasionat dintotdeauna.

2001-2002-editorialist al cotidianului ”Obiectiv”, Iași.

2001-2003-editorialist al cotidianului ”Monitorul”, Iași.

În prezent este consilier-editor al colecției ”Ego.Proză” de la Ed. Polirom, senior-editor al ”Suplimentului de cultură” și redactor la revista ”Timpul”.A cîștigat constant în ultimii ani premii la Concursul Național al Cinematografiei cu scenarii de lung și scurt metraj.Cărțile sale au fost traduse în engleză, franceză, germană, italiană și maghiară.

Recent lansată, a cincea carte a scriitorului, ”Celelalte povești de dragoste”, este considerată una dintre cele mai bune 15 cărți de după 90.Inspirația se pare că a fost muzica:”A fost scrisă altfel decît celelalte.Dacă înainte obișnuiam să scriu în perfectă liniște, și soția mea poate confirma acest lucru, la ”Celelalte povești de dragoste” am ascultat Leonard Cohen(Dance me to the end of love), The Doors(Love), Queen(Love of my life).”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s