„blame it on the winter”

A nins in culoarea ochilor ce pana mai ieri plangeau. A nins si in sufletul plin de patima clipelor de altadata, pierdute parca intentionat. Este atat de alb incat speranta nu mai licareste. Nu mai stiu cum era iarna trecuta pentru ca ma cufund in ninsorile clipei de acum. Nu vreau sa stiu nici cum va fi oricare alta iarna pentru ca pe albul zapezii urmele par mai sangerii. Sunt urme ale clipelor ce dor si vor mai durea inca. Sunt urme pe care vreau sa le sterg cu piciorul din albul zapezii cand durerea nu ma lasa sa respir.

Bate crivatul atat de tare asa incat nu-mi pot ridica privirea inspre rasarit. O raza de soare imi atinge parca obrazul, si atat. Nu simt caldura ei cum simt raceala zapedii.

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s