“Ca să mă dea Cancanu, ca pe Drăguşanu, de trei ori pe zi, la ziar” ( parodie după Mihai Bendeac)

O despărţire e ceva trist domle. Sau nu.  Rectific. E ceva penibil dacă îşi întinde preludiul, cuprinsul şi finalul indecis pe paginile ziarelor noastre “papagaliceşti” (vezi atît forma, cît şi conţinutul). Nici nu aş putea să aleg pe titlul cărei poveşti, de se vinde la tarabe zici la trei la preţ de una, să vărs mai multe lacrimi. Aş putea compătimi, din lipsă de ocupaţie, evident, o soaţă spăşită pe scările Tribunalului, care urlă că şi-a pierdut mai degrabă blana naturală decît demnitatea. Sau pe el, bărbat bătrîn, dar neînţelept din fire, cînd îşi dă orgoliul de macho pitic de ceasul morţii de parcă decizia de se însoţi cu împricinata nu i-a aparţinut. Ori poate o mahalagioacă cu iz ieftin de actriţă (inversiunea ultimilor termeni nu-mi e permisă) versus ex- cîntăreţ latino, cu profesie actuală- divorţat de Zăvoranca…Grea decizie!

P.S. Domnu’ Caragiale s-ar zvîrcoli în mormînt dacă ar şti ce umor ieftin practică ăştia de se cheamă jurnaliştii celor mai vîndute ziare din Romînia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s