Despre dor si nu numai…

Cand visezi ca ti-e dor, e un dor mai nebun decat ala din timpul zilei, mai adanc decat orice fel de dor. Caci inima ta poate simti dor, dar cand mintea gandeste tot in termeni de “dor”?!
In inima ai dor, dor de amintiri, de trecut, de zambete involuntare, de simtaminte pure. Dar in minte?! In minte un dor mai strasnic, invatat parca de trecut sa reinvie de fiecare data cand pui capul pe perna.
Mai e si un soi de dor zilnic, la lumina, cand demonii launtrici iti ajusteaza mintea in functie de acest “dor”.
De cele mai multe ori, dorul doare. E durere latenta, o rana semi-inchisa de trecerea timpului, dar firava in fata amintirilor. E o senzatie ca tot ce ti-ai imaginat a fi fericire, cel mai putin la vremea aia, nu mai e decat in aceasta crestatura, care inca mai  poarta amintiri neautorizate de prezent.
Stii cand te loveste dorul?! Cand credeai ca forta amintirilor s-a diminuat in ciuda batailor puternice ale inimii. Caci inima are memorie, asa cum mintea “simte” dorul. Iar in memoria inimii tale, se zbate ceva-ceva atunci cand ti-e dor, dor de tine si de ce credeai ca poti fi avand totul, dar nemaiavand nimic, acum.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s