Ma cauta copilul din mine. Despre jocurile psihologice

Cand nu-i atat de simplu pe cat credeai, dar nici atat de infricosator precum pare, incepe prin a da drumul emotiilor din tine exact ca atunci cand ai expira brusc. Incearca, de asemenea, sa uiti pentru o clipa de haul din tine si umple-ti existenta asta cu un zambet. De fapt, ai grija sa-ti si iasa. Nu de alta, dar visele ucise sunt ca strigoii. Doar ca te bantuie cand te astepti mai putin, si nu neaparat noaptea.

Stiu ca atunci cand erai copil, totul era ca o adiere blanda de vara. Era usor sa visezi si te ridicai repede atunci cand te trantea vreun vis nesabuit. Nu te saturai sa o iei de la capat, parca mai indarjit decat intaia oara. N-ar fi rau sa cauti copilul din tine si sa-l intrebi pe el cum ar vrea sa traiasca macar pentru o clipa. Ai fi uimit sa vezi ca emotiile lui iti fac si tie bine, ca inima lui e ca o apa cristalina si gandurile ii sunt oranduite spre un singur tel. Si te va mai invata inca un lucru: sa daruiesti neconditionat, sa dai mai mult decat astepti sa primesti si sa te bucuri de universul tau mic, ca si cand nu ai cunoaste alte orizonturi.

N.B. Conform Analizei Tranzactionale, o viata psihologica sanatoasa presupune ca fiecare dintre cele trei stari interioare (Copil, Adult si Parinte) sa se afle la parametri aproape egali. Fragmentul de mai sus exprima, de exemplu, nevoia adultului de a avea trairi de copil, cum ar fi bucuria, care este un sentiment autentic si indispensabil unei stari sanatoase.

De ce le mai multe ori, insa, in relatiile cu ceilalti tindem sa jucam anumite roluri, iar caracteriscticile acestora le stabilim fiecare in functie de scenariul propriu de viata. Fiecare participant la acest “joc psihologic” va cauta asadar ca la finalul scenei sa-si satisfaca anumite nevoi. Desi ar trebui sa ne comportam ca niste adulti, noi abordam inconstient starea de Copil sau Adult.

games-people-play-4943548

Satisfacerea nevoilor pe care le aveai ca si copil (care daca raman nesatisfacute iti pot tulbura viata ca adult) ne angreneaza in “jocuri psihologice”. Conform Analizei Tranzactionale a lui Berne acestea sunt un instrument care la nivel social caracterizeaza relatia cu ceilalti, iar la nivel psihologic, relatia cu noi insine (caci pana la urma daca noi nu ne simtim bine cu noi insine e clar ce fel de relatii exterioare vor rezulta).

Tot Berne spune in Games people play ca jocurile sunt repetitive si urmaresc un pattern, stabilit in copilarie, care ne poate urmari toata viata. De aceea, cele mai multe jocuri psihologice introduc in ecuatie Copilul sau Parintele din noi (N.B.: stari interioare apartinand trecutului). Printr-o operatie simpla, asta  inseamna excluderea Adultului din aceasta schema psihologica; de unde rezulta nasterea frustrarilor si instabilitate emotionala. De fapt, tu cauti practic sa-ti satisfaci niste nevoi trecute ( de exemplu, nevoia acuta de atentie sau afectiune sau cauti sa ascunzi scene de violenta din trecutul tau si de aceea te comporti ca un Persecutor), dar care nu mai corespund nevoilor tale ca Adult (adica nu raspund intrebarilor de aici si acum)

De ce nu sunt bune jocurile psihologice? Explicatia psihologica afirma ca au intotdeauna un beneficiu negativ (adica noi incercam inconstient prin mijoacele pe care le gasim la indemana si folosindu-i pe ceilalti sa ne satisfacem nevoile ceea ce da nastere la sentimente negative, de tipul celor rezultate din dependenta).

Triunghiul dramatic este un model de analiza a jocurilor psihologice, introdus de Karpman in literatura AT. Modelul explica foarte bine cum o anumita pozitie de viata (sa spunem ca ai fost un copil privat de afectiunea parintilor si in consecinta, te porti ca o Victima toata viata si iti cauti un Salvator). In acest tip de relatie este clar ca nu exista egalitate emotionala, ci reprosuri continue. Mai mult, este posibil ca cel aflat in pozitia de Salvator sa se sature de acest rol atribuit si sa se transforme in Persecutor. Sau tu, ca Victima, sa-l vezi astfel. Din aceasta pozitie, tu ii vei atribui Persecutorului, initial vazut ca Salvator, toate esecurile tale si vei cauta de fiecare data o motivatie exterioara pentru a trai bine cu tine insuti.

Ce rezulta din aceasta schimbare de pozitii si joaca de satisfacerea nevoilor este ca fiecare dintre participanti renunta la autonomia ca persoana, cea care isi asuma consecintele faptelor sale, adica Adultul.

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s