Momente şi fiţe. Vizită… la coafor

Sunt câţiva din patura muncitorească a societăţii noastre care au plăcere să tundă, să taie, să croiască sau să măcelărească. Nu că ăsta ar fi neapărat visul lor măreţ transformat în realitate, dar mulţi dintre ei o fac de mult timp şi o fac pentru bani. De unde rezultă că motivaţia a rămas undeva pe fundal, ca o pată mică, mică pe care se ia la prima spălare de bani. Sigur că nu punem la îndoială capacitatea lor de a munci şi că-şi mai şi dau silinţa, pe alocuri, însă un lucru e sigur pun patos în ceea ce fac. Atât de mult încât zicala „Clientul nostru, stăpânul nostru” a devenit nulă, iar singurul adevăr de netăgăduit e al celui sau celei care poartă ustensila de tăiat în mână.

Cred cu tărie că unele coafeze folosesc alte unităţi pentru sistemul metric. Ele cred că părul tău creşte ca  Făt-Frumos cât alţii în cinci ani. Tocmai de-asta nu stau pe gânduri când încep a tăia cu nesaţ din podoaba ta capilară ca şi când ar fi pe pilot automat. Şi asta nu e tot. În loc de un cm, doi, în loc de doi, trei şi tot aşa până când la final socoteala de acasă nu se pupă cu aia de la coafor. Bineînţeles că dispun de suficiente argumente, zic ele, cum că părul tău trebuie să se regenereze (dar nu de tot, zic şi eu), cum că ai nevoie de nu-ştiu-ce tratamente scumpe şi coafuri care-mai-de-care-mai şocante, şocante pentru păr bineînţeles.

pisica-fara-par_ba4cf37a17c08a
Sursa: http://www.trilulilu.ro

Eu personal nu am nici nimic împotriva tunsului şi a beneficiilor măreţe pentru sănătatea părului şi schimbarea look-ului, vorba domnului Caragiale: „Ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale!”. Dar să nu-ţi dai seama că un atentat asupra Măriei Sale Părul e ca şi când a-i trimite o femeie pe stradă fără geantă, adicătelea dezbracată de amorul propriu, e prea mult. Şi să-mi spună ea mie că a pornit de la premisa că oricum părul creşte. Păi măcar de eram Britney Spears să-l scot la licitaţie pe internet, nu pe podeaua coaforului.

Şi uite aşa, cu inima strânsă, ochii în lacrimi şi mai puţin păr decât aveam la naştere, mi-am îndreptat paşii spre casă şi gândul către alte sentimente mai bune. Nu de alta, dar pe scaunul coaforului mă treceau nişte fiori de disperare, mai să sar la gâtul Doamnei cu coasa, pardon cu foarfeca.

Această probă este sponsorizată de magazinul online de poşete din piele veritabilă Reeija.ro.

Imagine

P.S. Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013. Toamna se numără cele mai bune articole.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s