La rascruce de ganduri

Doar ce ce au murit macar o data sufleteste stiu astazi a trai, fie si numai in reprize. Iar daca inca nu au invatat, o vor face de frica uitarii de sine care sta la panda pentru fiecare dintre noi. Caci vrem nu vrem, singura menire in viata asta e sa avem grija de noi insine. Si chiar iubindu-i pe altii, tot pe noi ne avem in grija. Acolo undeva in abisul fiintei, uneori plutind de dor, alteori macinat de regrete, sta sufletul fiecaruia. Si el se cere iubit, apropiat, adapat cu dor nascut din iubire.
Am avut cateva puseuri de fericire feerica pe care azi mi le amintesc vag. Imi amintesc mai mult cat m-a durut sa le obtin si cat m-am strofocat sa fiu protagonistul acelei povesti. Poate si de-asta insemnatatea ei s-a diluat in timp, caci fiinta mea s-a metamorfozat de mii de ori de atunci. Cam de cate ori am mai pierdut cate ceva din ea.
Timpul a ros din miezul clipelor de atunci si doar franturi de emotii mai bat in geam.Nu-mi mai e frica. Nu-mi mai e frica sa m-apuce durerile uitarii si sa ma stranga in chingi de otel. Azi ma bantuie doar ganduri pe care am invatat sa le reneg. Iar masura apropierii dintre noi o mai tine doar neimplinirea.
Nu spun ca timpul fericirii mele a trecut. Nu spun ca am intalnit doar tristete. Dar astazi, cand ma uit in stanga si-n dreapta fiintei mele, vad numai umbre. Si cateva licariri de amintiri care spatiul gol din mine.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s