Despre lectia constientizarii

Cea mai importanta palma a vietii a fost si cea mai de pret lectie pentru mine: sa reduc orizontul asteptarilor la propria-mi persoana si sa fiu singura raspunzatoare de starea si emotiile mele oricat de paradoxal ar parea si oricat de mult as continua sa cred in ceilalti; uneori mai mult decat o fac ei insisi.

Imagineaza-ti ca tot ce ai invatat ieri despre lume, despre tine nu mai incape in pustiul zilei de zi. Lasa deoparte tot ce ai avut bun sau mai putin bun de povestit, de oferit lumii, si inchide-te pentru o clipa in tine. Pune lupa pe rana, priveste-o adanc, zbiara din rasputeri si-apoi lasa durerea sa treaca prin tine.
Imagineaza-ti ca astazi esti un nou-nascut in bratele lumii, care se lasa hranit din nou de sentimente pure, de vise si dorinte fara de care nicio durere nu ar insemna nimic, si uita-te in jur ca si cum ai deschide ochii pentru prima data; fara inhibitii, fara prejudecati, fara false dureri sau oameni inchipuiti.
Imagineaza-ti pentru o clipa ca poti cuprinde in mana ta toate neajunsurile pe care le masluieste mintea, toate dorurile inimii si toate frustrarile. Strange-le in pumnul tau ca si cum in mana ta sta toata puterea de a da drumul trecutului si toata forta de a merge mai departe.
Prea mult rau ne facem noua insine (si celorlalti) cu mintea noastra. Crezand sau judecand cutare lucru sau cutare om doar prin prisma experientelor noastre unice, le punem altora in carca  nereusitele noastre. Ca asa obisnuim ca oameni sa ne oglindim in ceilalti, sa uram la ei tot ce e urat in noi si sa iubim la ei tot ce nu gasim in noi.
Oricare ar fi starea noastra in acest moment, trebuie sa constientizam ca exista mult mai mult de atat, ca noi suntem mult mai mult decat simtim in momentul asta. La drept vorbim, nu ne defineste niciun om care ne-a ranit, nicio frustrare, nicio experienta placuta sau mai putin placuta. Cand viata ne ridica de pe ochi valul asta de autocompatimire sau preaslavire a orgoliului, ne dam seama ca tot ce ne inchipuiam ca stim nu mai e valabil, nu mai are nicio logica, nu mai aduce bucurie, nu ne mai lasa sa traim.
Viata ar fi mult prea simpla, daca ignoranta ar lua locul asumarii, desi simtim ca povara aia de pe umeri n-o lasa sa fie asa de simpla. Si e drept ca pentru unii, chiar asa se intampla. Dar e vorba de alegeri. Si a alege e singura libertate pe care o avem cu adevarat si singurul drept pe care ar trebui sa-l invocam in fata celorlalti fara remuscari. Poate de-aia ar fi bine sa alegem mai mult in directia fiintei noastre, si mai putin pe langa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s