Clipe

Maini fagile isi opintesc durerea in brate mai puternice. Batai de cord in lumina noptii se contrapun ceasului din perete, si timpului, care nu stie niciodata sa intarzie. Privirile de inceput aruncate cu coada ochiului se evita acum, incercand sa prelungeasca clipa iminenta. Buzele umede musca din tacerea din jur; n-ar putea nicicand sa se sincronizeze cu ce spun ochii inlacrimati. Asa ca tac. Uneori tac de prea mult timp si parca abdica de la fericire. Numai mintea isi asuma orice fel de renuntare, caci inima, ea bate odata cu clipa dinaintea furtunii.

Sunt clipe pe care le-am inrama ca sa le putem privi cand rostul lumii nu pare si al nostru. Momente de tacere care inseamna mai mult decat o mie de povesti rostite euforic. Sunt clipe care inseamna mult doar pentru ca s-au petrecut. Asa ca le pastram in suflet fara sa le atatam de prea multe ori pentru ca si-ar pierde din insemnatate. Dar, mai ales, pentru ca ar putea oricand sa rastoarne aparentul echilibru pe care ni l-am contruit cu atata sarguinta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s