Melancolisme

Ea stie ca vremea ei a trecut desi inca freamata intre palme golul dintre doua vorbe care nu si-au gasit inca rostul. Stie si ca timpul e nemilos cu neimplinirea pentru ca nu-i gaseste dezlegarea in lumea asta noua. Ca-n multe alte dati, isi ridica privirea catre cer dar acum nu stie nici ea care-i plangerea. Stie doar ca a obosit si ca vrea ca in ragazul cel din urma sa-si metamorfozeze asteptarea in nepasare si sa o preschimbe sub biciul cele din urma lectii pe care e musai sa si-o insuseasca.

Asa s-a facut mare in ochii lumii, lasand in urma-i pasi adanci in nisipul fierbinte. N-a intrebat-o nimeni cat de mult ii place uitarea sau daca a trebuit s-o stranga la piept de nevoie. Si nici nu se astepta sa o faca cineva. Vointa e cea dintai putere pe care o inghite doar iubirea. Acolo unde este.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s