Metafora cutiei sau cum sa te autosabotezi si/sau sa-i sabotezi pe cei din jur

 

Imagineaza-ti ca te afli inchis intr-o cutie. O cutie de forma unui cub cu peretii transparenti care iti permite sa privesti lumea, dar care nu te lasa sa-ti dai seama ca te afli, de fapt, intr-o cutie: predefinita, cu linii groase, trasate parca de altcineva. Esti tu intre patru pereti, intr-o singura dimensiune, intr-o singura cutie.

In timp de tu sezi in starea ta de confort, in propria ta cutie, viata se-ntampla. In afara cutiei tale. Peretii transparenti iti permit sa observi, sa te revolti cand si cand, sa mai arunci din cand in cand cu vreun obiect ascutit, vrei sa te agati de oameni, de locuri sau de obiecte. Vrei sa le atragi inautru, sa-ti tina de cald, sa te tina de vorba  si te-ncapatanezi sa-i faci pe cei dinafara sa ia forma cutiei tale. Sa umple ei spatiul cutiei tale si sa-ti ocupe timpul astfel incat sa nu-ti auzi propriile ganduri care ricoseaza in fiecare colt. Sa nu simti frica de a nu fi de-ajuns de bun si special, si croit exact dupa forma si asemanarea cutiei. O cutie goala, cu aceasta anumita forma, pe care ti-a livrat-o societatea la nastere si ti-a spus: „Ia forma acestei cutii, altfel nu vei fi acceptat!!!”

Iti imaginezi evident ca tot ce e in afara cutiei e mai frumos, mai implinitor, X e mai bogat decat tine, Y e mai iubit si Z pare ca are tot isi doreste ca sa fie fericit. Cand nu esti prea ocupat sa-ti plangi de mila din cauza spatiului care simti ca parca te strange, esti mult prea ocupat sa-i judeci pe ceilalti, sa-i definesti prin reflectia cutiei tale, evident. Iar cand te plictisesti de ceea ce-ti ofera cutia pe care tu singur ti-ai mobilat-o cu angoase, vise, proiectii si drame, cauti sa te muti intr-o alta parte, intr-o alta relatie, la un alt loc de munca, dar evident, faci mutarea purtand aceeasi cutie.

Cand ai momente in care simti ca sufletul nu-ti mai incape in tine, cauti raspunsuri si iti dai seama ca, de fapt, tu esti suficient, iar ceea ce te strange e cutia. Si cauti sa razbati, sa iesi, sa rupi cutia in doua. Cutia nu e inchisa ermetic, doar ca nu ti-a zis nimeni unde e cheia. Nu a putut sa ti-o dea alticineva pentru ca e cutia creata de tine, de gandurile, aspiratiile si proiectiile tale. Dar tu tot cauti raspunsul in afara cutiei. Iti inchipui evident ca vina, responsabilitatea trebuie sa fie a altcuiva, a cuiva care te-a aruncat si te-a inchis in acea cutie.

Fiind transparenta, nu ai puterea sa-i vezi marginile, sa-ti vezi limitele, sa simti ce colturi dure are cutia sau cum ai putea sa distrugi materialul din care e facuta pentru a iesi in afara ei, in caz de urgenta.

Pentru multi dintre noi, de cele mai multe ori, in cutie e cald si bine. Esti atasat sigur de cutie, iti e draga pentru ca ai investit toata viata ta de pana atunci in aceasta cutie, posibil ai si rate pe cutie. Nu are cum sa fie mai rau decat in afara cutiei, unde sigur bate vantul si e crivat, sunt monstri de neinvins, iar noaptea neagra a necunoscutului e mai inspaimantatoare decat noaptea sufletului tau, captiv intr-o cutie.

Asta pana cand intunericul din cutie devine atat de dens incat te-mpinge sa cauti mai mult spatiu, mai multa lumina. Si cobori la subsol, te intalnesti cu angoasele tale, asteptarile nerealiste, relatiile care sunt doar proiectii, relatiile care sunt toxice, relatii de complezenta, vise neterminate. Esti fortat acum sa te uiti atent la ce ai luat cu tine in cutie, cat bine iti face, ce e toxic in viata ta sau ce te mai face fericit.

Atunci incepi sa te trezesti. In primul rand, privind de jos in sus, iti dai seama ca te-ai aflat tot timpul in aceasta cutie. Deja ai cel putin o alta perspectiva fata de cea a cutiei. Dupa ce incepi sa faci putin curat pe la subsol, sa vezi de unde venea, de fapt, atata intuneric spre tine, in cutie, iti dai seama ca nu e atat de rau. Ca tu esti mai mult decat ce incapea in cutie. Ca tu esti responsabilitatea ta si ai putere asupra cutiei. Ai puterea sa decizi sa nu te afli in niciun fel de cutie.

Aceasta noua perspectiva iti da curajul sa vezi  ce iti doresti cu adevarat, unde si cum vrei sa traiesti si cum vrei sa arate viata ta. Este, daca vrei, o expansiune a spiritului tau, care nu poate fi deformat intr-o cutie. Spiritul tau iti spune ca:

„Nu e nevoie sa incapi intr-o cutie ca sa fii acceptat, nu trebuie sa pozezi in omul bun ca fii iubit, nici in cel rau ca fii luat in seama. Nu e necesar sa depui atata efort sa pastrezi oamenii in viata, si nici nopti nedormite ca sa atingi succesul pentru a te valida. Este suficient doar sa fii azi, aici si acum. Sa fii autentic si sa muncesti pentru a fi un om evoluat. Nu bun sau rau, ci doar constient de sine.”

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s