Mitul despre Minte sau minciuna despre cine esti cu adevarat

Nivelul obisnuit de traire si stiinta iti spune ca mintea iti creeaza viata, atrage binele sau raul din viata ta, norocul sau ghinionul, iubirea sau dezamagirea. Iti mai spune si ca programandu-ti mintea in favoarea ta, folosind anumite tehnici de programare neurolingvistica, mergi la sigur pe firul legii atractiei si atingi fericirea absoluta si tot ce mai contine ea.
Partea buna a teoriei de mai sus este ca atunci cand traversezi vreo criza existentiala, ajungi sa iti pui la indoiala scenariul dupa care obisnuia sa functioneze mintea ta, si daca nivelul tau de „intelegere”, sa-i spunem, e pregatit, descoperi cam ce procent din ceea ce ai acumulat ca experienta, cunostinte, idei, trairi (mintea) te ajuta sau te saboteaza in prezent; daca se impune o schimbare totala de paradigma sau mai poti orbecai putin prin viata cu aceleasi idei de nestramutat, de care, sigur, te-ai atasat pana ai devenit una cu ele.
Pentru ca trebuie sa recunoastem, pana la punctul cel mai jos al durerii (numit popular „depresie”), doare mai mult sa renunti la vechiurile obiceiuri si legaturi decat sa accepti ca ai apucat-o pe un drum in mijlocul caruia constati ca esti nefericit.
Ca sa poti concluziona ca mintea ta are nevoie de o curatenie temporara macar, trebuie sa te erijezi intr-un Observator al mintii tale, deci nu sa te identifici cu ea. Dar in timp ce tu observi cum se deruleaza filmul vietii tale, analizezi si „paraanalizezi”, apare o alta intrebare:
Cine observa mintea? Daca spun ca mintea creeaza universul din jurul meu si vad mintea ca centrul universului meu, unde sunt Eu? Eu nu sunt mintea. Mintea e numai cortina prin care ma uit la viata. Deci unde ma aflu Eu? Cine este acest Eu care „pare” cand beneficiarul, cand victima mintii mele?
Si daca mintea ma ajuta sa defilez prin viata, dar ea se schimba in anumite etape din viata mea, in functie de anumiti factori si decizii pe care le iau, ce ma poarta totusi prin viata?
Nu cumva constientizarea schimbarii pe care vrei sa o faci in viata ta trebuie sa vina dintr-un punct fix, o energie care e punctul zero al fiintei tale, in fiecare moment al vietii tale, indiferent de evenimentele din ea. Acel Sine statornic care impinge mintea (deci nu e una cu ea) sa accepte ca benefic inevitabilul absolut, adica schimbarea si care sa te accepte pe tine ca fiinta oricum, inaintea tuturor obiectivelor de atins, cerintelor sociale, santajelor emotionale.

In Human Design, de exemplu, ceea ce spuneam mai sus este prezentat sub forma unei metafore, si anume ca: mintea este numai pasagerul vehiculului care este corpul, in timp ce Autoritatea Interioara, Sinele (dupa Jung) sau Constiinta este soferul, cel care care ar trebui sa ne dirijeze viata.
Si atunci schimbarea asta nu va mai parea atat de fioroasa, ci naturala, pentru ca e sustinuta. Cand decizi sa schimbi ceva in viata ta, poti fi sigur ca nu o sa pici in gol, lasand la o parte plasa de siguranta care e mintea ta. Dar pentru asta trebuie sa afli intai: Cine esti Tu? In afara cortinei prin care privesti la lume, in afara filmului in care te crezi protagonist doar pentru ca e un rol pe care l-ai invatat atat de bine (si poate fi oricare rol psihologic: femeie de succes, Don Juan veritabil, drama queen, Salvatoarea etc.), in afara ceea ce ti-au spus altii ca esti sau ca nu esti, in afara acelorasi experiente pe care le-ai ales, inconstient desigur, jucand mereu acelasi rol?

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s