Cum imi bucur copilul interior in viata de adult?

Ai crede ca jocul unui copil e lipsit de orice strategie, ca e doar distractia specifica varstei. Dar orice se petrece in viata unui copil trebuie privit in perspectiva viitoare vieti de adult. Jucaria pe care o alege un copil e prieten, frate/sora, chiar mama sau tata. Degetele fragile care o manuiesc, o insufletesc in chip de erou, ca sa faca fata pe scena vietii de adult, inca indisponibila copilului.
Daca stam sa ne gandim la jucaria preferata a copilariei noastre, vom constata fara tagada ca tine strans intr-un manunchi toate visele noastre. Unele dintre ele inca mai stau si asteapta la poarta implinirii. Tin minte ca am facut colectie de papusi cand eram micuta. Le aranjam si le croiam hainute in fiecare zi, le pregateam de evenimentele importante din „viata” lor, le imbracam cu tot atatea calitati si vise cate ma vedeam eu avand cand voi fi mare. Aveam bineinteles si o anume papusa, „rasfatata” colectiei, care era speciala pentru ca putea face tot ce nu puteau celelalte, papusa Barbie. Pe langa faptul ca era mult mai frumoasa decat celelalte papusi, o inzestrasem cu o anumita independenta si delicatete, idealul meu de feminitate asa cum il percepeam atunci. Era si o mama devotata, o sotie iubitoare si o buna gospodina. Acum, cand retraiesc bucuriile copilariei, imi dau seama ca Barbie era visul meu de femeie adevarata.

14492425_1238146556206231_2288525123880805433_n

Cel putin in prima copilarie, copiii nu au alta lume decat pe cea pe care o observa in jurul lor, nu au alte modele decat pe cele pe care le vad in fata lor si pana sa ajunga in cercuri sociale mai largi, modelele lor sunt parintii (sau ingrijitorii, in alte cazuri. Iar daca acestia lipsesc mai tot timpul, atunci copilul isi creeza un meta-model de parinte, construit din fantezii, care ajunge sa subtituie parintele real. (vezi fenomenele sociologice, cum ar fi „Balena albastra”).

In universul copilului, relatia cu jucariile copilariei este poate la fel de speciala ca cele reale. Joaca ii stimuleaza copilului creativitatea, inventivitatea si puterea de a visa, lucruri pe care adultii ar trebui sa le reinvete pentru a face fata mai frumos vietii; sa-si reaminteasca care era visul lor cand erau mici si credeau ca totul e posibil si aveau atata motivatie si inspiratie incat  isi creau universuri feerice unde binele mereu invinge, iar eroul este un biruitor, nu un depresiv modern.

In ultima vreme, am inceput sa explorez mai mult spontaneitatea si candorea ca si calitati ale vietii de adult, concepte ce-mi erau pana deunazi straine pentru ca am fost educata in rolul copilului serios si constiincios, deci aveam sa devin un adult ursuz si imatur.

Mana in mana cu dezvoltarea mea personala prin intermediul workshop-urilor si asumarea mea ca adult, a venit si nevoia de a ma exprima liber si autentic, asa cum admiram la unii adulti. Abia atunci mi-am amintit bucuria vietii, traita pe deplin de un copil, neconditionat inca de mrejele sociale si familiale. Copiii nu se gandesc de cinci ori inainte de a-si indeplini o dorinta sau a lua o decizie, nu proiecteaza incontinuu „ce ar zice mama, tata, iubitul?”, „oare ma va renega sociateta?”, „oare o sa am succes?”. Copii traiesc pentru aici si acum, respira constient si relaxat (au burtile umflate si rotunde tocmai pentru ca sunt relaxati).

Mergand mai departe pe firul povestii despre integrarea copilului interior al adultului, am ajuns si la fateta spirituala a blocajelor din viata noastra. Neascultarea copilului interior blocheaza impulsul creativ, al fiorului conceperii acelui ceva care a iesit din mainile tale, stigmat al exprimarii Sinelui tau in lume (in spiritualitate, vorbim despre blocajul celei de-a doua chakre).

Sub povara conditionarilor sociale si familiale, am blocat acel copil interior creator, desarvarsit in visare. Am dat crezare altor voci cu care ma identificam din copilarie („nu esti suficient de bun”, „trebuie sa fii cel mai bun”, „trebuie sa fii ascultator”), amutindu-mi vocea interioara. Am inceput sa fac ce face toata lumea, uitandu-ma pe mine pe drumul acesta al conformismului social.

Copilul interior nevindecat, nebagat in seama, isi va cere mereu partea si dreptatea in viata ta de adult si va cauta sa se manifeste si sa relationeze cu oamenii din viata ta tot la nivelul unui copil, nu a unui adult. Asta se vede in relatiile toxice de co-dependenta, in agresivitate, rebeliune sau timiditate excesiva, in a nu putea sa spui NU atunci cand nu ai energie pentru anumite lucruri sau anumiti oameni, in a nu reusi sa impui limitele unei relationari sanatoase.

Ca in orice schimbare majora in viata, am asteptat inconstient sa cada valul iluziilor sub povara corpului meu bolnav si a oboselii psihice. Abia atunci am inceput sa caut si sa ma regasesc. Sa regasesc si acest copil interior, colectionar de vise scrise, si sa-i cer iertare pentru i-am ignorat visele. In momentul in care mi-am onorat aceasta energie spontana, autentica si iubitoare de viata a copilului interior, corpul si mintea m-au rasplatit cu inspiratie si energie creatoare, stari pure ale copilariei care imi aduc bucurie si in viata de adult.

Dincolo de explicatiile metafizice, ce m-a ajutat in redescoperirea copilului interior au fost si cateva practici: yoga, meditatie, dansul, terapia de grup, workshop-uri de dezvoltare personala (si intalnirea cu oameni noi care nu ma judeca prin filtrul povestilor de viata traite impreuna si care sunt interesati de ceea ce sunt, nu de ceea ce ar trebui sa fiu ca sa le satisfaca lor cel putin un interes egoist in relationarea noastra), nu in ultimul rand, fidelul meu prieten, scrisul (online, pe hartie, pe calculator, in telefon, in tramvai, in calatorii :))).

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s