Metafora oglinzii sau despre proiectia psihologica

Episodul 2 – Rolul proiectiilor in relatiile de cuplu

I-am zarit zambetul luminos ca miezul zilei. Zambetul acela sagalnic era miezul fiintei ei. Era bun, prompt si de-o finite rara in acelasi timp. Fata mica si alba ar fi tradat o tinerete timpurie daca privirea inflacarata nu-ti spunea clar ca voia sa se afle demult in fata ta. Era inocenta intruchipata si truda a perfectiunii in acelasi timp. Asa ca ar fi servit fara tagada oricarui ochi de privitor.
Cu dintii stralucind albi in soare, iti arunca ocheade parca s-o urmezi. Aveai un sentiment identic pana cand iti aminteai ca marea-i si rabdatoare, si involburata. Agitata asa ca spuma laptelui in care-si condesa toate puterile si frumusetea. Din prea multa admiratie ai mai astepta cate putin, in fiecare zi, pana sa te arunci asupra-i.
Pielea-i era moale ca branza aia buna a bunicii. Facuta cu dragoste. Autentica. Statornica. Loiala perfectiunii. Ai fi lasat-o doar in clipa in care te-ai fi saturat de Paradis. Scurtcircuitai si tu cate un zambet de frica sa nu-i stirbesti albul acela imaculat care imprumutase parca din vesnicia de la tara.
Mainile de matase, cremoase in esenta, dar fragile la atingere se cereau rasfatate, dar nu intinate. Nu-si dorea starneasca exagerat simturile. Nu asta era miezul fiirii ei inovatoare. Avea si ea exigentele ei. Nu era infumurata, dar nu se putea lasa in grija oricui, ci numai a celor care tresareau a desfatare. Frumusetea asta luceferica nu necesita a fi adulata. Misterul ei nu se cerea descifrat. Altfel ii risipeai lumina.
Si erai precaut in a o gusta. Ba chiar ti-ai fi dorit sa o ai in portii mici pentru a o savura la nesfarsit. Doamne, era o imbucatura de perfectiune. De-asta o doreai poate cel mai mult. Cand te-nfruntai din miezul acela parca erai si tu mai puternic. Iti simteai taria in oase si sufletul usor. Se prea poate ca traiai un vis. Dar era un vis rasplatit cu o portie mica de realitate.
Ceea ce este descris mai sus, ca o bucata de basm, este arhetipul Animei. In psihologia lui Jung*, anima, partea feminina continuta inconstient in psihicul barbatului, este personificata pozitiv ca o seducatoare (exemplul Cleopatrei), capabila sa transforme visele oricarui barbat in realitate (ceea ce si seamana cu ce simte barbatul in faza de indragostire).
Pe de alta parte, Animus, energia masculina, inconstient proiectata de catre femei asupra barbatilor din viata ei, este imaginea barbatului ideal, eroul capabil de salvarea sufletului femeii si, de ce nu, a conditiei socio-materiale:)) (trimitere la toooaaate basmele copilariei: Fat-Frumos, Harap Alb, etc).

TaoistViewUniverse-union
Sursa: http://upliftconnect.com/taoist-universe/

Proiectia psihologica este mecanismul care te face sa-l învestesti pe partner cu nenumarate calitati si atribute, ca un adevarat Salvator, care-ti va reintregi fiinta in cautarea permanenta de a umple un gol de afectiune din copilarie (care e un sac fara fund).
E ca si cum ai incerca te construiesti ca un puzzle la care folosesti bucati de la ceilalti, iar cand partnerul pleaca, ramai din nou ca un puzzle permanent neterminat.

Nu este mai putin adevarat, ca divizarea celor doua tipuri de energii inconstiente (cea feminina si masculina) nu are neaparat legatura cu orientarea sexuala, ci mai degraba este determinata de conditionarile sociale si mediul de crestere a copilului (vezi cazul homosexualilor)**. Iar ca o scurta paranteza, atat femeile, cat si barbatii, isi impart energia psihica (si spirituala, celebra diviziune orientala yin-yang) intre aceleasi doua forte: solara-lunara, emotii-logica, masculina-feminina, noapte-zi etc. Echilibrul fiind definit atat de stiinta, cat si filozofiile orientala, ca integrarea corecta (intelegerea constienta) a caracteristicilor celor doua tipuri de energii, feminina si aplicarea lor in viata constienta.

Decantarea animei (in cazul barbatului) sau animusului (in cazul femeii) duce la integrarea unor insusiri de personalitate, aparent necunoscute pana atunci, dar pe care le recunoastem tot timpul in partnerul de viata (ba chiar chiar mai adaugam cateva virtuti, acolo sa fie) . De exemplu, in cazul barbatului onorarea energiei sale feminine duce la sporirea creativitatii si cresterea empatiei in relatii. In cazul femeii, manifestarea propriei energii masculine determina calitatea ei de intreprinzatoare (antreprenoare, daca vreti :))) si asumarea propriei individualitati.

Premiza cercetarilor lui Jung a fost urmarirea procesului de proiectare a imaginii materne (la barbati) si a celei paterner (la femei) ca si continut inconstient proiectat in relationarea ca adulti, desi, teoretic, perioada copilariei era demult terminata. Franz Rupper numeste “trauma simbiotica”, un mod defectuos de a ne forma comportamentul, care duce la anxietate, dependente. (Atunci cand sugarul sau copilul mic nu obtine de la mama sa iubirea, siguranta, protectia si caldura de care are absoluta nevoie, el va cadea prada unor „complicatii simbiotice“ care, in dezvoltarea sa ulterioara, vor lua forma unor comportamente adictive, anxioase sau chiar schizofrenice).

Relatia de cuplu formata astfel in campul de proiectie, in care fiecare dintre cei doi e mai focusat pe a-si indeplini profetia din copilarie (reluarea relatiei cu parintele de sex opus) decat de a fi interesat de a cunoasterea reala a partnerului, nu poate fi decat tumultoasa.

Dezechilibrarea celor doua forte inseamna, de exemplu, masculinizarea femeii in epoca moderna ca si compensare a perioadei istorice a patriarhatului, sau mai aproape temporal, o compensare a relatiei defectuoase a propriilor parinti (Daca mama n-a fost fericita in iubire, eu trebuie neaparat sa fiu! > relatii de resemnare si muuulte compromisuri). In relatia de iubire dintre adulti, se produce deci inversarea rolurilor de femeie-barbat (ceea ce este posibil doar daca la nivel inconstient, rolul animei la barbat si al lui animus la femeie a fost reactualizat).
Mai exact, femeia va intercepta, intr-un mod subtil si inconstient, o oarecare slabiciune de personalitate a barbatului de a fi capul familiei/relatiei si ii va sabota rolul (energia masculina pura este de obicei activa, directioneaza si sustine energia feminina, lupta, cucereste). Adica femeia va prelua rolul de organizator al relatiei si isi va impune vointa in realizarea proiectiilor despre relatie (desi poate relatia nu este una de viitor), urmand ca prin acest proces sa reia modelul comportamental vazut in propria familie.
La randul lui, la nivel inconstient, partea emotionala a barbatului (Anima) va fi reactualizata, sub forma de aparenta supunere a barbatului in fata energiei agresive a femeii (alimentata de forta lui Animus). In paralel, in psihicul barbatului se naste un conflict interior din cauza refularii energiei masculine care este, de obicei, dezamorsat in afara relatiei (vezi extraconjugal :)))

In momentul in care ne petrecem timpul intr-o relatie de cuplu pe care o vedem doar ca validare a visului propriu din copilarie (sa ma casatoresc, sa fac copii etc.) si imi vad partenerul prin acest filtru, imaginea relatiei o sa fie cam blurata. Suntem foarte atasati de filmul acesta de dragoste cu happy end deoarece rana copilariei se cere vindecata, si pattern-ul relatiilor toxice repetat pana la vindecare.
Evident exista diferite nuante si niveluri ale relatiei pe care fiecare dintre noi am avut-o cu parintele de sex opus. Nu spun ca spun vreo erezie, si clar nu e recomandata persoanelor foarte fericite si implinite in relatia de cuplu ))

Dar pentru cei dintre noi carora subiectul relatii de cuplu ni se pare complex, pe alocuri dificil, vom continua.
Prima mare lectie care se invata in relatia de cuplu este ca pretentiile uriase extinse asupra relatiei si asupra partnerului nu sunt decat iluzii care saboteaza succesul unei relatii din start. Suntem mai preocupati sa formam relatia ideala decat sa ne cunoasteam cu adevarat si sa ne onoram adevarul personal inainte de a intra intr-o relatie.
Altfel, gradual in evolutia noastra, vom folosi relatia de cuplu, ca ecran al proiectiilor noastre. Legea Atractiei functioneaza de minune, si nu ma refer numai la cea sexuala, aceea fiind doar un pretext de manifestare a adevaratelor lectii de viata (pe langa, scopul biologic de reproducere a speciei).

Avem cel putin doua probleme in acest caz: presiunea asupra celuilalt, care il va face sa se indeparteze in cele din urma, si lipsa responsabilizarii individuale.

Sigur ca Ego-ului ii convine statutul de victima (rol care se permuta tot timpul la cel de calau sau persecutor in relatia de cuplu, explicatie scurta pentru cei care preaslavesc victimizaea), mintea fiind capabila sa creeze scenarii fanteziste care sa valideze perpetuarea relatiei (sau a oricarei situatii existentiale care nu ne face bine, dar care pastreza calduta zona de confort). Povesti despre cat de mult daruim noi in relatia de cuplu, dar ce dobitoc e partenerul ca nu vede, ce rol minunat de Salvatoare ne insusim inconstient si cate statui o sa ni se construiasca pe baza consumului acesta excesiv de energie in slujba altora, timp si atentie in a-i repara pe ceilalti, povestea de succes a lui Casanova, care isi rateaza insa misiunea personala de a-si vindeca relatia cu o mama absenta in copilarie, sau renegarea partii feminine a barbatului cand trairea emotionala pare sa stea in calea reusitei sale profesionale (in relatie se traduce prin subminarea partenerei pe care se proiecteaza emotionalitatea nemanifestata si neintegrata a barbatului).

Toxicitatea unei relatiii se resimte cel mai aproape de adevar la nivelul simturilor corpului (crestea tensiunii, inrosirea fetei si a gatului ca atunci cand te indragostesti sau cand te enervezi foarte des), dureri la nivelul plexului solar (in zona stomacului) in cazul persoanelor pasiv-agresive, respiratie incompleta (in cazul persoanelor apatice in relatie, relatii de iubire de resemnare), goliciune in privire. Pe langa nivelul superficial al manifestarii toxicitatii in relatia de cuplu, exista si bolile psihologice, un subiect caruia ar trebui sa-i acordam atentia cuvenita si sa consultam specialisti in zona aceasta.

Data viitoare, abordam subiectul proiectiilor inconstiente in relatia de cuplu, si din perspectiva pozitiva (pentru ca, redudant spus, exista si lumina in intuneric). Adica exista si manifestari benefice a Animei si a Animusului, pe care le putem constientiza daca sunt interesati de evolutia persoanala.

 

Bibliografie:

*Jung, Psihologia analitica. Anima si animus

**John  Sanford, The invisible partners. How the Male and Female in each of us affects our relationships

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s