Emotiile negative, pattern existential?

Negativitatea cronica e simptomul unui Ego inflamat. Folosita initial ca mecanism de coping la stres, negativitatea in exces devine un obicei, care poate fi dezvatat. Prima conditie este insa renuntarea la beneficiile secundare ale negativismului: atentie, ‘iubire’, validare, a fi centrul atentiei, consolare impotriva apatiei si a inactiunii. Renuntarea la pretentiile astea e foarte dificila pentru Ego (inseamna sa iti invalidezi pozitia si strategia de viata folosite pana acum). Cum? Am investit atata timp si energie negativa si acum trebuie sa renunt la ele? Si sa nu primesc nimic in schimb? Sa o iau de la zero?

Nu poti impiedica emotiile negative si nici crea sau starni tot timpul emotii pozitive. Ce este acel ceva care penduleaza intre cele doua stari antagonice si care ne poate duce cat mai aproape de ceea numim conceptual ECHILIBRU? Din ce e compus acest echilibru? Pe axa dintre punctul cel mai de jos al durerii si punctul cel mai inalt al placerii, unde se afla acest ECHILIBRU? Este constientizarea vietii echilibrul de care avem nevoie?

Exista o intreaga polemica in lumea psihologiei, si un mare razboi chiar in capul fiecaruia dintre noi, despre manipularea emotiile negative, ce facem cu ele: le ignoram si le „inlocuim” cu afirmatii pozitive pe oglinda din baie, plonjam in ele pana la depresie, le vindecam sau chiar le traim si nu fugim de ele?!

Foarte multa vreme am crezut in experimentarea emotiilor (sau, mai bine zis, a starilor) negative cu scopul inconstient de a vedea ce se ascunde dincolo de limitele durerii. Daca intensitatea cu care traiesc viata si emotiile mele tot imi permit sa ajung in cele mai intunecate cotloane ale sufletului, macar sa vad ce e acolo. In unele cazuri mi-a folosit sa vad ce se afla in subsolul psihicului meu, in inconstient. Altfel, ceea ce nu infrunti ajunge sa te controleze pana la urma

Insa mi-e teama ca si emotiile negative, la fel ca orice care al pattern negativ adanc inradacinat, este un confirmation bias. Si o sa explic in cele ce urmeaza si de ce cred asta…

Piramida Constiintei_jpeg
Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Social/17245/piramida-constiintei-umane.html

Primul motiv ar fi ca intensitatea cu care crezi intr-un lucru trunchiaza realitatea si te lasa sa vezi doar o bucatica de realitate si, mai rau, chiar sa crezi in limitarea experientei pe care o traiesti. Aceste trasaturi sunt caracteristice Ego-ului nostru mereu in cautare de validari si confirmari ca realitatea pe care si-o imagineaza si in care investeste timp si energie este singura care conteaza. Supravietuirea Ego-ului are nevoie neaparat de aceste confirmation bias pentru a crea iluzia stabilitatii si echilibrului. Asta fiind totalmente valid si aplicabil in experimentarea vietii, cu conditia sa fim siguri ca viata e liniara si constanta :))

Din experienta personala de cautator de aur prin psihanaliza si integrarea Umbrei (still a Jung lover:))), as spune ca demersul meu a fost folositor pana in momentul in care m-am identificat atat de mult cu rolul meu de Razboinic in cautarea adevarului, nefugind nicio clipa de experimentarea trairilor mele negative, dar cauzand in acelasi timp, inconstient prin agresivitate, situatii de viata dificile care sa-i confirme Ego-ului meu ca viata este o lupta, oamenii sunt rai, nu am noroc, barbatii sunt niste porci etc samd. Practic rolul meu de Salvatoare si cautatoare de Adevar s-a intors impotriva mea (prin oboseala psihica si fizica, boli) deoarece mi-am investit inconstient toate resursele in multe lupte inchipuite pentru ca asta era ceea ce invatasem in copilarie.

In cazul transformarii emotiilor negative intr-un pattern existential ca in cazul mai de mai sus , asistam la o dependenta de emotiile negative (exact, si asta e o forma de dependenta). Este cazul in care cultivarea emotiilor negative (agresivitate, rusine, apatie, suferinta, frica) este un paleativ al durerii, fuga de a lua decizii, subtitut pentru adevarata responsabilizare, aceea de a experimenta  viata ca un Tot unitar, cu bune si cu rele, in timp ce-mi pastrez echilibrul, iar resursele mele interioare si energie nu scad pana la 0.

O sa fac o mica paranteza pentru a intari teoriile conform carora incurajarea starilor negative este in stransa legatura cu dinamica energetica a corpului nostru si, implicit, cauzeaza boli fizice, psihice.

In psihologia transpersonala, vorbim despre cele 5 corpuri ale fiintei umane: corpul fizic, corpul energetic, corpul mental-emotional, corpul spiritual si corpul inteligentei superioare. Te afli intr-o stare de flux energetic, de miscare continua a vietii, cand exista un aliniament al tuturor celor 5 corpuri (Si reciproca: te afli intr-o criza existentiala, cand cel putin doua dintre corpuri sunt de frecventa joasa).

In spiritualitatea budista, un sistem corespondent este cel al chakrelor (cele 5 corpuri ale fiintei umane sunt proiectii ale celor 7 centri energetici, numiti chakre). In pratica yoga, de exemplu, ai posibilitatea sa-ti deblochezi  un anume centru enegetic prin practicarea regulata a unei anumite asane si sa cresti astfel nivelul de constientizare si energie.

Sa revenim la experimentarea trairilor si starilor negative ca pattern existential. Sa ne intelegem, nu am trecut in extrema cealalta, a motivationalelor pe post de pastile placebo si a pozitivismului pe paine.

Cheia este de fapt constientizarea totalitatii experientei de viata. Doar pentru ca am jucat atat de mult timp rolul de Agresiv sau Introvertit Emotional sau Cheerleader nu inseamna ca am experimentat viata in totalitatea ei. Inseamna doar ca la un anumit moment (copilarie, atunci cand nu aveam de ALES), viata ne-a obligat in acel CONTEXT sa ne pretam la un anumit rol pentru SUPRAVIETUIRE: agresivul a invatat ca doar prin lupta va depasi durerea si va triumfa, introvertitul emotional si-a creat o lume interioara de fantezie in care durea mai putin decat cearta parintilor, majoreta a invatat ca e datoria ei sa incurajeze pe toata lumea, chiar daca asta inseamna reprimarea propriilor emotii.

Cel mai de ajutor instrument in managerierea emotiilor negative in viata adulta este tocmai constientizarea faptului ca esti esti responsabil de cum reactionezi in fata evenimentelor din viata ta. Vei invata ca asa cum reactionezi actionezi asupra vietii si, in mod repetitiv, vei atrage acelasi gen de experiente chiar daca tu spui declarativ ca vrei sa fii o persoana mai buna. De exemplu, o persoana agresiva este, de fapt, o persoana suparata pe viata, care incearca sa controleze fiecare situatie spre a limita orice durere. Asta presupune o blocare inconstienta in acelasi rol si atragerea situatiilor dificile, in care „se cere” interventia agresivitatii (de exemplu, partenerul de sex opus are o personalitate mai domoala, ceea ce enerveaza pasiv-agresivul). Ce facem noi dupa ce incheiem acest timp de experiente este sa conchidem, in mod eronat, aceeasi ipoteza cu care am pornit la drum: viata e grea, barbatii sunt porci, trebuie sa lupti ca sa castigi etc. samd. Cine era, de fapt, creatorul experientei in care agresivitatea era trairea negativa principala?

Asta nu inseamna sa te prefaci ca evenimentele cauzatoare de suferinta nu exista in viata ta, ci sa privesti cauza care le declanseaza, de multe ori suntem chiar noi insine: mintea, gandurile noastre, programarile mentale, conditionarile sociale si cele familiale. Totul in capul nostru este o nebuloasa fantastica incat nu e de mirare ca avem o multitudine de emotii pe care nu stim sa le identificam, intelegem, vindecam altfel decat prin dependente (Christina Grof spunea despre dependente ca sunt prima noastra experienta spirituala, si anume atingerea unei stari de Nirvana in care totul pare posibil, dar ca este un subtitut inselator al experientei reale la care nu poti ajunge decat printr-un facilitator: alcool, drog, sex etc); tocmai de aceea nu poate fi integrata ca experienta in constiinta noastra si ca atare sa furnizeze o stare de bine autentica, din interior. De unde si fuga continua dupa aceasta iluzie a fericirii si a starii de bine pe care nu stim sa o obtinem altfel.

Am invatat sa acord o fooarte mare atentie emotiilor negative si sa le privesc dincolo de a fi o strategie de a raspunde vietii. Strategia este constientizarea lor (nu reprimarea si nici exagerarea lor). Emotiile negative (vizibile cel mai mult la nivelul corpului fizic) sunt un semn clar al nevoii de schimbare, al schimbarii treptei de evolutie personală. Sunt cel mai bun barometru care arata o discrepanta clara intre ceea ce vedem, la nivel constient, in viata noastra si ceea ce ne dorim cu adevarat in interior. Urmeaza-ti emotiile, indiferent daca ele sunt mai putin placute sau de-a dreptul dureroase.

diagram of human emotions

Acum ca am stabilit de ce ar fi bine sa ne ocupam de emotiile noastre negative, sa vedem si ce ne iese daca am face asta. La nivelul la care ne chinuim sa ne intelegem emotiile, sa cautam sa fugim de ele sau sa le depasim, suntem la un nivel de supravietuire. Lupta asta pentru supravietuire, intalnita si in lumea animala, necesita o cantitate foarte mare de energie si atentie din partea noastra. Nu ar fi niciun fel de problema ca am continua pe acest drum. Doar daca poate ne dorim sa fim sanatosi, echilibrati, impliniti si sa mai si evoluam.

In cartea Power vs. Force, David R. Hawkins prezinta analiza costului energetic al corpului uman, intocmai ca o analiza financiara. Prin realizarea unei harti a constiintei, Hawkins atribuie fiecarei nivel de constiinta (cu starile emotionale corespunzatoare) o anumite valoare energetica, cu valori pe o scala de la 20 la 700-1000 (cea mai joasa fiind sentimentul de rusine/vinovatie, iar cea mai inalta valoare o are stadiul iluminarii). Conform lui Hawkins, majoritatea dintre noi ne situam ca nivel vibrational undeva in jurul valorii de 200 (emotia curajului), scopul nostru ca omenire nefiind atingerea iluminarii, ci cultivarea emotiilor pozitive cat mai des cu putinta (am inteles dintr-un interviu al lui Hawkins ca Iisus Cristos, Buda si altii cativa ar fi suficienti pentru 7 miliarde de oameni: 1 individ cu nivelul constiintei la 700 – iluminarea- ar contrabalansa energia a 70 mil. de indivizi la nivel de 200 – curajul).

Ce este si mai interesant in cartea lui Hawkins este faptul ca si o stare emotionala negativa implica o cantitare rezonabila de energie, ceea ce da chiar iluzia functionalitatii ei. De exemplu, energia pentru furie (150) este foarte apropiata ca valoare de una pozitiva, a curajului (200). Asta explica chiar scenariul de mai sus cu rolul de Razboinic care isi foloseste forta in sens negativ atunci cand emana si atrage agresivitate (forta care ar putea fi transformata in determinare cu un strop de adevar si curaj).

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s