Exercitiu de schimbare: Totul incepe cu tine, dar nu se termina la tine

Problemele nu se rezolva cu acelasi nivel de constiinta care le-a creat, ci este neaparat necesar sa privim problema dintr-o perspectiva mai inalta, un alt nivel de perceptie, constientizare.

Aveam in minte si in plan cel putin alte doua subiecte de povestit aici pe blog (despre dependente si despre cum ai grija de emotiile negative), insa m-am vazut inspirata de crizele existentiale din jurul meu, si mi-am amintit de experienta mea personala privind schimbarea.
Un lucru este cert, desi nu exista o reteta de viata pentru schimbare, toata lumea uraste cuvantul schimbare, iar daca, din fericire, se intampla, poate nici nu vrem s-o acceptam, sa o sustinem, cu atat mai putin sa o provocam proactiv.
Inainte sa abordam care ar fi motivul din spatele reticentei oamenilor la schimbare, as vrea sa povestesc putin despre momentul in care eu insami am imbratisat schimbarea, desi, asa cum ma cunosteam si eu si ceilalti, eram pasionata demult de dezvoltare personala, dar uram cuvantul schimbare. Comico-ironic, jumatate de an mai tarziu, scriu pledoarii despre si pentru schimbare aici, aici.
Am fost intrebata ce anume m-a determinat sa-mi schimb perspectiva asupra vietii si de unde stii care e momentul oportun sau cum sa faci schimbarea in viata ta. Intrebarea asta e un caz fericit, in care iti doresti sa schimbi ceva in viata ta, dar nu stii cum.
As vrea sa dau putin mai in urma firul evenimentelor si sa vorbesc despre cea mai mare piedica in calea schimbarii. Noi suntem cel mai mare dusman al schimbarii in viata noastra. 

nivelele-neurologice (1)
Piramida nivelurilor neurologice, Robert Dilts

Poate ne aflam intr-o situatie de disperare, trecem printr-o perioada de depresie, descoperim ca avem nu stiu ce boli, ne-a parasit iubitul, nu ne ajung banii etc samd. In oricare care dintre domeniile pe care le-am prezentat, indiferent cat de mult ne-ar afecta, unul sau toate, singurul factor comun, si piedica pusa in cales imbunatatirii vietii noastre, suntem noi. Mai exact, nu noi ca fiinta frumoasa, luminoasa, menita sa evolueze si sa iubeasca, ci CONCEPTIILE  noastre despre viata.
In loc sa cautam smerenia intr-o situatie care ni se pare momentan „imposibila” si sa cautam noi informatii, noi metode de a o schimba, noi ne petrecem timpul validand, confirmand si intarind NUMAI ceea ce noi stim deja, cunoastem si am experimentat, adica pretentiile si iluziile unui EGO, format ca urmare a unor anumite, selectiv, experiente/bucati de viata. Adica avem pretentia ca am incercat de toate, ca numai mie mi se intampla, ca toata lumea imi vrea raul, ca sunt ghinionist, ca azi nu s-au aliniat plantele, adica prezentam niste franturi de realitate in raport cu Universul, care este nemarginit ca posibilitati.
Deci clar ne credem buricul Pamantului si centrul Universului daca ne permitem, desi nefericiti si nemultumiti cu viata noastra, sa ne indarjim in continuare sa urmam acelasi drum si sa ne sustinem cu indarjire parerile, ideile si, mai ales, sentintele pe care ni le dam singuri: nu pot sa fac asta, este imposibil sa ies din situatia asta, asa sunt eu si nu ma pot schimba etc. samd.
De ce facem asta? O explicatie biologica simpla ar fi sa economisim energie. Homeostaza este proprietatea organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern, corpul incearca astfel by default, sa foloseasca cat mai putin resurse, economisindu-si energia. Creierul face asta executand pe pilon automat ce ii spune mintea (in mod subconstient, decidem cu o viteza mai mare cu 7 secunde decat ce vrem noi in mod constient, analizand situatia). Deci caile acelea neuronale, numite popular obiceiuri, sunt investitia noastra personala de-a lungul timpului. Stiu ca nu ne placem sa recunoastem, si e cu atat mai greu sa le schimbam, dar singura cale pentru ca o schimbare sa se produca este sa aiba si un teren fertil unde poate fi implementata. Ar recomanda deci putina instrospectie si un dram de smerenie…
Daca noi ne petrecem timpul si ne consumam energia aparandu-ne credintele despre viata (care sunt de cele mai multe ori incarcate de negativism, din moment ce rezultatul lor e o viata nemultumitoare), ce rost are sa le sustinem atat de vehement?
Rostul este explicat evident de psihologie prin mecanisme de aparare a EGO-ului, a carui singura menire e sa supravietuiasca, sa controloze si sa se lupte pentru putere, ignorand astfel alte parti ale fiintei: Constiinta si subconstientul, de exemplu.

*Conform lui Sigmund Freud – parintele psihanalizei – aparatul psihic uman este alcatuit din trei instante: Id (tradus in limba romana prin ‘’Sine’’ sau ‘’Se’’), Ego (Eu) si Superego (Supraeu sau Constiinta)*
Sigur exista si o alta fata a monedei in care suntem atat de istoviti situatia pe care o traversam, caz in care cineva din exterior, ne poate ajuta, in mod neutru, sa evaluam situatia si integram nevoia schimbarii.
Dar, inainte de a apela la specialisti, adjuvanti, substante feerice sau comerciale si ieftine, hai sa incercam cu ultimul strop de energie sa punem un filtru de SINCERITATE pe situatia noastra actuala si sa concluzionam singuri: avem sau nu nevoie de o schimbare in viata noastra? suntem sau nu multumiti cu viata noastra? ne simtim sau nu in control in viata noastra?
In definitiv, e singurul lucru care conteaza si pentru saraci si pentru bogati, si pentru cei cu relatii si pentru cei singuri, cu familii sau fara, de succes sau simpli visatori: Suntem sau nu multumiti cu viata noastra? Avem un sens si o directie?
Si sa incercam sa lucram cat mai des la spatiul acela din interiorul nostru, singurul care poate ramane cu noi, in noi, ca parte intrinseca, supusa schimbarii, dar clara si echilibrata, pe ruleta asta a vietii, pe care, sincer, oricat de multe board-uri cu vise si obiective am desena, nu se poate controla.

14045664_1203532699667617_5673815148099991290_n
Poti doar sa responsabilizezi acea mica, foarte mica bucatica din tine, increderea aceea ca va fi bine indiferent in care film joci momentan: drama, comedie, circ Ups :))), si sa te cunosti atat de bine incat sa poti afirma: da, contribui cu ceva bun in Universul asta si sunt responsabil de propria ATITUDINE fata de viata, in timp ce acceptam ca exista un spatiu mai mare si in afara propriei importante. Sigur, ideal ar fi sa ne aliniem asa credintele cu evolutia, corpul cu energia noastra psihica, relatii, bani, cariera. Insa, cel mai important, e sa realizam care e momentul zero al schimbarii in viata noastra. Si ca se poate. Ca tot timpul, indiferent cat de siguri vrem sa parem pe ceea ce avem de deja, este inca o posibilitate, si inca o posibilitate, experienta, eveniment. Si mai mult, le vom atrage pe cele potrivite si care ne fac bine, DOAR in momentul in care vom transmite exact acelasi tip de energie.
Exercitiu de schimbare
Ia-ti 10-15 minute cu tine si gandeste-te care este cel mai dureros aspect din viata ta.
Fii atent la respiratia ta, la semnalele corpului tau care iti vor fi de ajutor in a evalua singur pe o scara de la 1-10 cam cat de urgenta este situatia pe care o consideri dificila.
Scrie pe o foaie de hartie exact care a fost primul lucru la care te-ai gandit in urma acestui exercitiu:
Pasul 1: analizeaza concluzia la care ai ajuns si citeste-o cu voce tare (exemplul meu: vreau sa invat ce inseamna iubirea de sine si cum pot fi responsabila de fericirea mea; complicat, huh? :)))
Pasul 2: ingusteaza domeniul de la general la specific pentru a putea lua actiuni mici, concrete, zi de zi (pentru ca povara schimbarii urgente si imediate sa nu te dea si mai tare peste cap, si sa renunti inainte de a incepe). Exemplul meu: ca sa pot intreprinde noi actiuni si invata lucruri noi am nevoie, in primul rand, de ENERGIE: fizica, mentala, spirituala. Sa zicem ca incep cu energia fizica a corpului meu. Cum invat sa am grija de corpul meu pentru ca el sa ma serveasca, sa-mi dea energie si nu sa ma saboteze si sa ma imbolnavesc?’
Pasul 3: si cel decisiv pentru deja presupune munca si responsabilizarea, iar „viata e greu”:)))
Imparte o alta foia de hartie in doua coloane. In stanga scrie, care este relatia ta cu corpul tau si care este perceptia principala care iti guverneaza aceasta relatie. Exemplul meu: eu cred ca al meu corp INCA tanar TREBUIE sa ma serveasca indiferent de cum am grija de el, de cat timp ma odihnesc, indiferent de ceea ce mananc si indiferent de ceea ce gandesc (negativitatea slabeste sistemul imunitar, astfel incat in momentul in care te enervezi imunitatea scade de vreo 6 ori!!!).
Dedesubt, scrie exact ce ai facut tu ca al tau corp sa fie bolnav, lipsit de energie si sa fie mai mult o povara.
Pasul 4: imagineaza-ti cum ai vrea sa fie relatia cu al tau corp. Eu mi-as dori sa am un organism sanatos care sa ma serveasca ca energie si de care sa ma bucur.
Si evident, scrie exact ce actiuni vei intreprinde ca sa ajungi la acest rezultat: mananci, cat sport faci, cat timp pe zi esti relaxat, te plimbi in natura etc.
Pune ceva nou in fiecare zi in viata TA, fii curios spre informatii noi, incercari si poti transforma noul in OBICEI, si credinta limitativa intr-una care sa te sustina.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s