Vindecarea energiei feminine. Despre reîntoarcerea Acasă a femeii

Arhetipul Hestiei – Puterea introspecției

Cum știi că nu ai ajuns încă Acasă? Cum afli când ajungi Acasă? Acasă nu este un loc sau o altă persoană, nu este un moment într-un trecut îndepărtat de care te agăți în neștire. Acasă nu este făcut nici măcar din calitatea visurilor tale mărețe și a planurilor pe termen mediu și lung, eventul cincinal.

Acasă e spațiul ăla interior de la care ne luăm privirea când gonim spre înainte, având impresia că uităm, că nu ne doboară, că noi suntem puternice cum ne-a învățat mama și societatea.

Dar Acasă își cere mereu drepturile, pentru că Acasă este Umbra ta, pe care poți s-o ai în afara ta, și să te temi și să o ignori până devine un monstru cu 7 capete. Sau poți să o iei de mână, și să-i spui: Ești ok așa cum ești! Bine ai venit Acasă!.

Acasă nu este doar cald și bine, pentru că te invită la introspecție și decizii. Acasă, e nevoie să ajungi într-un moment de criză existențială, într-un moment de profundă singurătate sau un timp, în care, deși înconjurată de oameni, te simți tot singură.

Dar e ok. Căci doar în singurătate poți să spui că ai ajuns Acasă: în casa sufletului tău. Nimeni nu-ți poate da cu împrumut casa lui, eventual gata aranjată și curățată, oricât de mult ar ține la tine. Nici tu nu poți sta pentru toată viața în casa sufletului altcuiva, deși noi femeile avem impresia că avem acest drept moștenit cumva, sub pretextul unei iubiri fabuloase. Când sufletul tău caută Acasă însă, nu mai e loc de răniți și condamnați, de declarații impetuoase de iubire către altcineva, de sacrificii și compromisuri sociale.

Ca să intri pe ușa lui Acasă trebuie să dai proba onestității: pentru cine trăiește sufletul tău: pentru tine sau pentru ceilalți? De obicei, când bați la porțile lui Acasă, știi deja răspunsul pe care ți-e teamă să-l rostești: A venit timpul să trăiești și pentru tine. Poate pentru o perioadă să înveți să trăiești doar pentru tine.

Paradoxul lui Acasă este că, pentru multe dintre noi, ascunde niște daruri nebănuite, undeva în cufărul poleit al bunicii pe care ne e teamă să-l deschidem. Niște daruri care, odată însușite și recunoscute, ne-ar face atât de mult bine, nouă și celorlalți.

Dar ne e frică să intrăm pe ușa lui Acasă. Oare ce o să zică familia sau iubitul, dacă ne luăm ceva timp doar pentru noi înșine? Dar, șeful, oare va fi de acord ca eu să intru în casa sufletului meu? Dacă aflu că nu-mi mai place la job? Cum o să-mi mai obțin validare și aprobare, dacă nu îi am pe ceilalți în grijă?

Vedeți voi, biletul către Acasă n-o să ni-l cumpere nimeni altcineva (din rațiuni egoiste, specifice omului). Toată lumea ne vrea Zen și zâmbitoare ca o floare, dar nimeni nu e pregătit să ofere spațiul și timpul pentru a ne vindeca. De multe ori, nici măcar noi înșine.

Acasă este un spațiu sacru, propriul nostru sanctuar, pe care îl putem crea prin tot felul de artefacte, la început, ca să învățăm cum să stăm singure cu noi înșine (meditație, scris, citit, pictat, desenat, lucru manual).

Apoi, vom învăța să luăm cu noi acest sanctuar interior pe stradă, în trafic, în certuri conjugale, la serviciu, în viață.

Arhetipurile (modelele) zeițelor grecești ne reconectează cu însușirile feminine intrinseci, naturale. Mitologia vine dintr-un spațiu de evoluție în care rațiunea și raționalitatea la nivel de conștiință, de civilizație, nu înăbușeau instinctul, visele, fanteziile, iar psihicul omului avea un debușeu puternic în exterior. Deși ne vine greu să credem la nivel mental, inconștientul nostru păstrează secrete care au guvernat din spatele cortinei istoria omenirii de mii de ani. Astăzi avem acces la acest conținut psihic doar prin analiza viselor, a regresiilor sau prin practici spirituale intense.

Hestia, zeița spiritualității în mitologia greacă, este vindecătoarea ta interioară, preocupată mai mult cu vindecarea emoțiilor decât de a ține cont de rațiune și părerea celor din jur. În singurătate, adică în activități de introspecție și meditație, ai ocazia să-ți conștientizezi Arhetipul Hestiei, ghidată de intuiție. Acest Arhetip se poate învăța că siguranța și încrederea se obțin prin conectarea la inima ta, la interiorul tău, nu prin dependența oamenii din viața ta sau de posesiunile materiale.

Hestia te învață cum să intri în casa sufletului tău fără teamă, și să ajungi să te simți confortabil și în siguranță. Chiar mulțumită. Uneori fericită. Auzi?, să te simți fericită,  pe cont propriu, tu însăți, în casa sufletului tău?

Hestia este considerată în literatură o zeiță virgină, tocmai datorită conținutului ei sufletesc și a calităților neîntinate de societate și alți oameni. Hestia nu servește nevoilor altora și liniștea ei sufletească nu depinde de alții.

Hestia stă chiar la poarta sufletului tău și te invită să intri. Hestia face legătura dintre tine și  Sinele tău.

Pentru a putea recunoaște aceste calități feminine în tine însăți este nevoie să intri în contact cu energia feminină autentică: introspecție, contemplare, fluidizare a acțiunilor, să ieși din minte, să intri în corp și să lași corpul să te ghideze pentru a perfecționa ceea ce ai de făcut.

Sunt femei pentru care arhetipul Hestiei se comportă natural. Sunt acele femei care în copilărie nu atrăgeau atenția asupra lor și nu cereau ajutor când erau rănite. În solitudine, se simțeau ca un pește în apă, iar timpul petrecut în singurătate era fructificat la maximum: prin scris, citit, alte activități artistice. Cu timpul, unele dintre ele și-au renegat aceste calități de introspecție și liniște interioară, pentru că societatea le-a spus că introversiunea este un defect de personalitate.

Altele au înțeles greșit darul Hestiei și nu au găsit o modalitate de a-l fructifica în carieră, sau de a le comunica celorlalți necesitatea unui spațiu personal. Așă că s-au retras în ele însele. Doar că tot nu au ajuns Acasă, în sufletul lor, ci au rămas în mintea lor: Nu sunt suficient de bună, Nu pot atrage iubirea, banii în viața mea, jobul dorit. O altă capcană în care pot cădea femeile preocupate de emoționalitatea și introversiunea lor, este că uită să-și folosească conștient și energia masculină (planificare, direcție, suport), de aceea o caută nesăbuit în partenerii lor.

Cum poate o femeie cu un pronunțat arhetip Hestia (introvertită) să se echilibreze?

Asertivitatea femeii de tip Hestia (introvertită) este adesea o problemă. Când nu știe cum să-și prezinte nevoile și să colaboreze cu partenerul sau cu cei din jur, adesea rămâne o femeie rănită sau frustrată, care îi învinuiește pe ceilalți.

Acest Arhetip al Femeii Solitare ar putea fi dezinhibat prin calități specifice Arhetipului Atenei: inteligență, claritate, asertivitate, diplomație. De la Arhetipul Afroditei, poți învăța cum ai grijă de tine și să fii senzuală, iar de la Artemis cum să stabilești limite clare de relaționare cu ceilalți, și să ai puterea de a spune Nu atunci când nu ai energie pentru anumite activități sau oameni.

M-am întors la Arhetipul Hestiei (a Vindecătoarei interioare și a Înțeleptei) în călătoria mea în yoga și meditație. Relația cu acest Arhetip este și relația cu Sinele tău, așa cum numește Jung ”aspirațiile spirituale ale ființei umane.”

M-am întors așadar către mine însămi. Adică m-am întors Acasă.

Tu, ce zici? Ai vrea să ajungi Acasă?

O să vorbim în articolele următoare despre celelalte arhetipuri feminine ale independenței: Artemis și Atena

• Atena (zeița Înțelepciunii și a Meșteșugului): de obicei, extrovertită, răsfățata tatălui, strateg înnăscut
• Artemis (zeița Războiului): extrovertită, feministă, luptătoare, competitivă

P.S. Dacă ţi-a plăcut acest articol, sharuiește aici.