Arhetipul Artemis – Lupta nobilă
Esența arhetipului Luptătoarei (Artemis) este fundamentală pentru independența unei femei, pentru recunoașterea misiunii sale personale, a viziunii pe care o are asupra vieții.
Artemis (zeița Vânătorii, a Naturii, zeița sălbatică) explică nevoia femeii de a avea, în primul rând, o relație bună cu sine însăși, de a-și onora autonomia și libertatea de gândire. Când nu se întâmplă asta, adică atunci când femeia se identifică doar cu grija pentru ceilalți, ea își pierde vitalitatea și sensul în viață.
Energia Luptătoarei o energie de vibrație foarte ridicată (150), chiar și atunci când este negativă (furia) pentru că are rolul de a schimba, transforma o situație dureroasă, cu care inconștient nu suntem de acord (de unde și enervarea!). Furia este semnalul roșu, de alarmă, care ne îndeamnă să acționăm. După furie, urmează depresia sau apatia, o stare din care este mai dificil să ieșim fără ajutor specializat, pentru că suntem scurși de energie.
Arhetipul Artemis a lucrat, la suprafață, în favoarea maturizării forță a femeii (împingând-o spre succesul exterior prin perfecționism), dar, în adâncime, fetița nu și-a iertat niciodată tatăl și nu a scăpat de sentimentul de vină și rușine (adică nu s-a acceptat pe ea însăși, acea esență sălbatică, independentă, non-conformistă).
Femeia-Artemis se comportă ca un bărbat tocmai pentru că încearcă să-și folosească energia arhetipului înnăscut (al Războinicei), dar că o face greșit, sub formă de răzbunare pe bărbați (prin activarea complexului parental), în rolul de fetiță rănită încă.
Paradoxal, arhetipul Războinicei nu a fost îndeplinit spre împlinirea femeii, pentru că în timp ce pulsa din sine fluxul creator și autenticitatea, complexul parental apăsa cu presiune și mai mare spre a îndeplini nevoia din copilărie de a-i face pe plac tatălui (”Nu sunt suficient de bună încă” sau ”Niciun bărbat nu este suficient de bun pentru tine”).
Arhetipul Artemis în relație cu mama
Conform legendei, zeița Artemis nu și-a apreciat niciodată mamă, aflându-se în repetate rânduri în poziția de a o salva. Arhetipul Artemis reprezintă, psihologic vorbind, negarea vulnerabilității și slăbiciunilor din noi înșine. În copilărie, fetița își propune inconștient să nu-i semene deloc mamei slabe de caracter în fața vicisitudinilor vieții (sau tatălui). Urmând o dorință inconștientă de împlinire acestui deziderat (care e, de fapt, o rană) de a fi tot timpul puternică, femeia ajunge la maturitate să se poarte mai mult ca un bărbat, nu ca o femeie, sperând astfel că viața nu o va arunca nicicând în genunchi.
În urma educației primite, femeia caută să se comporte ca o femeie, doar că neavând un model de feminitate viabil, ori se masculinizează, ori se comportă ca o fetiță rănită.
Vindecarea acestui complex din copilărie vine în momentul acceptării părinților de origine și, simultan, a acceptării proprii slăbiciuni interioare, naturală de altfel pentru ființa umană.
Dublată de înțelepciunea spirituală a unui arhetip de tip Hestia sau de blândețea unei Hera (arhetipul mamei), femeia Artemis învață compasiunea față de sine și de ceilalți.
Cum afli care arhetip feminin este cel mai pregnant în personalitatea ta?
Poți completa acest chestionar: http://www.goddessmeca.com/the-goddess-quiz/ sau dacă ești pasionată de astrologie, poți apela la o astrogramă. De exemplu, Soarele sau Ascendentul în Berbec arată clar un arhetip Artemis predominant (Marte este guvernatorul Berbecului și al Scorpionului), o energie masculină intensă pe care femeia este necesar să o transforme (alchimizeze) într-o misiune personală. Altfel, neutilizată nobil, această energie marțiană poate fi distrugătoare și mare consumatoare de energie.
Exemplul personal cu timiditatea și complexul de inferioritate ”Nu sunt suficient de bună”
Undeva de-a lungul călătoriei mele, nu știam că sunt o Hestia sub acoperire, deși simțeam că simt mai mult decât ceilalți oameni și că solitudinea este vindecătoare. În copilărie, ceilalți mă vedeau ca un copil timid, iar între timp am ajuns să cred și eu asta. Am tot crezut că nu am încredere în mine și am fost rănită de atâtea ori, încât am decis inconștient să devin un Ares (zeul războiului), pedepsindu-i pe ceilalți și înăbușindu-mi astfel feminitatea. Dar în sufletul meu, purtând această armură agresivă, nu mă simțeam deloc Acasă. E ceea ce se întâmplă și în fenomenul masculinizarea femeilor. Femeile care nu au avut parte de un model feminin pozitiv, vor începe să se poarte asemeni modelului masculin, cu care societatea este de acord: nu e frumos să plângi, nu e bine să fii introvertită, nu o să ai succes dacă nu ești un zbir.
- Afrodita (Zeița Iubirii): zeița alchimică (transformatoare), rolul de iubită, senzuală și creativă
- Hera (Zeița Căsătoriei): rolul de soție, fidelitate și angajament
- Demeter (Zeița Mamă): rol de mamă, protecție
- Persefona (Zeița Întunericului): fiica mamei, femeia receptivă
Bibliografie: O carte de referință pentru înțelegerea feminității autentice și a independenței energiei feminine (autonomie), este ”Femei care aleargă cu lupii”. Eu o citesc pentru a 3-a oară 🙂
Coaching Tranformational 