Călătoria Zeiței Interioare continuă. De la fetița rănită la femeia jovială

Arhetipul Persefonei – Fetița interioară rănită

Femeile, care nu-și pot asuma daruri ca introversiunea, imaginația, sensibilitatea, se simt nepotrivite în această lume rațională, obiectivă și disciplinată. Pe de o parte, ele ar trebui să se accepte și să-și recunoască moștenirea feminină (prin lucrul cu aceste arhetipuri ale sacrului feminin).

Iar pe de altă parte, în lumea exterioară, fetița rănită trebuie să se împace cu modelul patern social, dar și cu bărbatul său interior care o îndeamnă la independență financiară, emoțională, socială.

Sustenabilitatea, protecția și disciplina nu mai sunt doar atribute ale autorității instituționale ori ale șefului sau ale iubitului/soțului. Ele sunt înmaganizate în claritatea cu care o femeie privește viața, în puterea de analiză și asertivitate (energia masculină interioară).

Persefona este Zeița Inconștientului (Umbrelor), dar și a fecioarei eterne. Spre deosebire de Hestia, Zeița spirituală înțeleaptă (conștiință superioară), Persefona guvernează, alături de Hades, lumea inconștientului, a nevăzutelor, a magiei. Imaturitatea ei vine din rana separării de mamă, Demetra. Sarcina Persefonei în călătoria sa interioară este să integreze învățăturile Mamei Pământ (ciclul natural al vieții: viață-sexualitate-moarte) și să devină o femeie matură.

Spre deosebire de arhetipurile independente (Atena, Artemis, Hestia și Afrodita), Persefonei îi lipsește curajul manifestării și focusarea conștiinței. Pierdută în apele inconștientului, Persefona simte durerea personală și a tuturor femeilor, dar nu a învățat (încă) cum să-și folosească darurile personale: intuiția și sensibilitatea pentru a se vindeca pe sine și pe ceilalți.

Persefona îmi pare imaginea fetiței rănite și speriate care există în fiecare dintre noi însene, la un anumit moment în viață. Fie e rănită de părinți, în relație sau de societate, fie nu știe cum să aibă la acces la puterea sa interioară, de unde și starea constantă de victimă.

Psihologic, caracterizarea Persefonei seamănă cu arhetipul femeii mediale, al lui Jung, însă maturitatea și înțelepciunea emoțională și spirituală sunt la stadiu foarte incipient în arhetipul Persefonei.

Asta, deoarece rana interioară, a relației cu mama sa, primează și devine pentru Persefona (la fel ca și pentru multe dintre noi), cea mai importantă deviză a vieții: jobul nostru este despre ce voia mama, noi iubim ca mama noastră, relația de iubire este sau nu pe placul mamei, ceasul biologic al conceperii trebuie să semene cu al mamei, și alte astfel de condiționări.

”Mediala trăiește destine ca și cum ar fi ale, ei dar care nu-i aparțin. În loc să fie mediatoare, dintre conștient și inconștient, ea devine victimă a naturii sale. Dacă posedă însă ceva care o diferențiază, sentimentul pentru limitele conștiinței și valorile timpului său, la fel ca o Amazoană, ea se poate pune în slujba celorlalți.” (Toni Wolff, Studii din psihologia lui Jung)

Potențialitatea unei femei cu un predominant arhetip al Persefonei constă în sensibilitatea sa emoțională și accesul natural către zona emoțiilor, al subconștientului, al magiei (vindecării).

Latură psihologică pozitivă a acestui arhetip constă într-o dulceață permanentă, o iubire și un respect față de viață în sensul mai larg. Atunci când se află pe drumul misiunii sale, când își cunoaște calitățile și defectele, o Persefona are atât înțelepciune, cât și aerul inocenței, indiferent de vârstă.

Exemplul personal cu Arhetipul Persefonei

Prinsă între condiționări sociale de supunere și ascultare și dorința inconștientă de a obține atenția tatălui, am fost mereu un copil docil, timid și tocilar (după cum se vede din îngrămădirea de cuvinte cu emfază). Ce am înțeles mai târziu, datorită psihanalizei, a fost că rolul de fetiță care face pe placul celorlalți nu mă caracteriza, în esență, câtuși de puțin. Am aflat asta, mai ales după ce mi-am ”înnobilat” mintea și sufletul cu o nevroză minunată și accese de furie. Da, furie. Vă imaginați o fetiță mică și blondă, cu ochii mari și albaștri, cuminte și studioasă, care urlă la orice figură autoritară din viața ei? Cam astea sunt, pe scurt, consecințele neacceptării naturii noastre feminine adevărate. Așa cum mi-a arătat multa mea muncă de dezvoltare personală, s-a dovedit că una dintre cele mai mari răni ale mele ascundea și o comoară mare: dorința de a schimba lumea, lupta pentru valorile mele și natura mea independentă.

Cum poți să echilibrezi energia prea intensă a Persefonei (Arhetipul Fetiței Rănite)?
Corp:

• activități cu pământul, natura, cu mâinile
• fă o disciplină din ritualurile de senzualitate: băi cu spumă, aromaterapie, meditație, dansuri orientale
• activități fizice care solicită și forța fizică (Ashtanga Yoga sau alergat)
• cunoaște oameni, locuri noi și începe activități noi

Minte:

• ia-ți și propriile decizii, fără a te consulta cu ceilalți, și asumă-ți riscuri
• planifică și prioritizează
• fă-ți timp și pentru creativitate și relaxare
• practică meditația pentru focusarea atenției și conștientizare

Emoții:

• ia contact cu emoțiile tale și numește starea în care simți că te afli
• începe să spui Nu și să-ți conservi energia pentru ce contează pentru tine
• devino conștientă de adevărul tău interior și exprimă adevărul în fața altora
• cultivă arhetipul lui Artemis sau al Atenei pentru focusare mentală și al Afroditei (senzualitate & creativitate) (Sursa: aici)

O recapitulare a celor 7 arhetipuri feminine aici:

Harta arhetipuri feminine (traducere din cartea Goddesses in Every Woman, de Jean Shinoda Bolen

Urmează articolul despre arhetipul preferat de multe femei, arhetipul Herei (Zeița căsniciei).

Dacă ți-a fost de folos articolul, te aștept cu drag și pe Facebook. Începem să creștem ca și comunitate de femei, și nu numai!

V.I.S. (Vindecare, Inspirație, Schimbare)