Continuăm seria articolele inspirate din practica mea de Coaching: Jurnal de Coach.
Data trecută am vorbit despre relația dintre corp și emoții.
Astăzi, continuăm cu o temă asemănătoare: De ce femeile puternice nu pot să spună ”Da” emoțiilor, deși și-ar dori?
Dacă o femeie puternică și-ar scrie gândurile, iată cum ar suna…
”Pentru a mă proteja de necunoscut, de imprevizibil, de emoții, de corpul meu, îmi dezvolt scutul rațiunii, al intelectualizării, adun diplome, analizez, fac cursuri de dezvoltare personală, performez pe scena socio-profesională, vreau să fiu cea mai bună în ce fac (și de obicei, sunt), vreau să fiu propriul meu șef, vreau să conduc, vreau să mă conduc prin viață, și totuși….
…viața parcă mi se întâmplă.
…nu simt că trăiesc.
…nu pot să-mi controlez fricile.
…nu pot să fiu vulnerabilă în fața unui bărbat. ”
Această etapă din Călătoria Femeii apare ca necesitate de a vedea și cealaltă față a monedei. Pe lângă putere feminină, există și vulnerabilitate.
În cartea ”Călătoria Eroinei, Maureen Murdock vorbește despre etapa în care femeia își dă seama că s-a separat de feminin: ”Am învățat cum să fiu competitivă, cum să lupt pentru putere, cum să joc după regulile bărbaților. Dar nu am învățat cum să am grijă de mine, cum să mă bucur de viață. Ei bine, nu mai vreau să fiu ”greu de ucis”.
Coach: Înțeleg că în acest moment al vieții tale, ai vrea să intri în contact mai mult cu emoțiile tale, cu feminitatea ta, cu vulnerabilitatea, blândețea?
Client: Da. Este ceea ce am admirat întotdeauna la femei. Inclusiv, la mama mea.
Coach: Ce crezi despre vulnerabilitatea unei femei, în general?
Client: Hmmm. Păi am văzut asta la mama. În primul rând, slăbiciune, te faci să depinzi de cineva, de un bărbat, de atenția celorlalți.
Coach: Înțeleg. Există și un benefiu în a-ți arăta vulnerabilitatea ca femeie în relația cu ceilalți?
Client: Probabil asta te face mai umană, oamenii se apropie mai ușor de tine. Hmm, acum îmi amintesc că oamenii care intră pentru prima dată în contact cu mine spun că par rece așa, intransigentă….
Coach: Și, ce ai vrea să spună despre tine oamenii care te cunosc pentru prima dată?
Client: Că sunt o femeie cu suflet, că îmi pasă.
Moment de declic: Clienta începe să se emoționeze, ochii i se umezesc. Întrebările duc și înspre o zonă vulnerabilă, adică de o mare importanță pentru ea.
Coach: Observ, din reacția ta, că există acea parte vulnerabilă din tine, căreia îi pasă și că ea se manifestă prin emoții, prin lacrimi.
Clienta încercând să-și oprească emoțiile (și să nu-mi dea dreptate).
Client: Nu a fost nevoie până acum în viața mea să arăt partea asta. Am fost tot timpul cea descurcăreață, cea care poate, care nu are nevoie.
Coach: Vom lucra în următoarele ședințe pe acest aspect al feminității, dar acum vreau să te întreb: ”Ce ai spune că ți-a adus de folos în viața faptul că te consideri o femeie puternică?”
Client: Aaa, nu prea m-am gândit la asta. Eram atât de focusată pe tot ce nu mi-a adus bun….Sau pe ce ziceau alții: că femeile puternice sunt ca bărbații, impunătoare, că vor rămâne singure.
Coach: Dar ce ai spune că ți-a adus constructiv faptul că ai devenit o femeie puternică?
Client: Pot să mă întrețin singură, nu depind financiar de nimeni, am un job care îmi place și la care sunt bună, pot să-i ajut pe ceilalți în caz de nevoie….
Coach: Așadar, are un sens pentru tine acest comportament de femeie puternică?
Clienta, răsuflând ușurată. Da.
Coach: Și, acest model de femeie puternică, este ceva ce ai văzut la femeile din familia ta?
Client: Nuuu. Am văzut exact opusul: femeile se purtau întotdeauna în așa fel încât să nu iasă din cuvântul bărbaților. Oricum, nu am văzut-o niciodată pe mama fâcând ceva pe cont propriu, doar pentru plăcerea ei.
Plecarea de acasă (exact ca în basmele românești, pline de arhetipuri)
”În dorința de a fi diferită de mama sa, multe femei sunt furioase pe mamele lor pentru că au acceptat cu prea ultă ușurință și pasivitate toate lucrurile care li s-au întâmplat. Abandonarea mamei înseamnă însă și abandonarea calităților pe care o mama le poate dărui fiicei: tandrețea, căldura, siguranță, senzualitate și reciprocitatea femeie-femeie.” (Maureen Murdock, Călătoria Femeii)
Apropo de mituri, basme și povești…
Iată o poveste care explică nevoia femeii de a deveni întâi puternică, și apoi femeie (vulnerabilă):
În povestea ”Rățușca ce urâtă”, un boboc de lebădă este clocit de către o rață. Mica lebădă este considerată mai întâi urâtă de către rațe pentru neasemănarea cu bobocii lor și, cum nici ea, nici rațele nu văzuseră vreodată lebede, ea se încrede în părerile celorlalți.
Puiul şi a ieşit din găoace; era mare şi urât. Raţa s-a uitat lung la el și a zis: ”Nu seamănă cu celelalte; să fie totuşi un pui de curcă? Am să văd eu; am să-l bag în apă, chiar dacă o trebui să-l împing cu de-a sila.”
Întâmplător, se întâlnește cu un cârd de lebede, care o recunosc ca fâcând parte din cârdul lor. ”Pe vremea când eram o răţuşcă urâtă nici în vis nu m-aş fi gândit la atâta fericire!”, spune lebăda, fosta rățușcă cea urâtă.
In Februarie, te invit la Atelierele de Feminitate ”Călătoria Femeii către Sine” pentru a descoperi împreună cum arată etapele feminității. Detalii aici!
Coaching Tranformational 